Autismul nu este o boală, este o tulburare de dezvoltare, caracterizată de scăderea capacității de a interacționa pe plan social și de a comunica, comportament repetitiv. Cei diagnosticați cu tulburare de spectru autist pot avea mari dificultăţi de învăţare sau pot, dimpotrivă, avea o inteligenţă deasupra mediei; cei din urmă suferă de sindromul Asperger şi tulburările pervazive de dezvoltare – nespecificate altfel, denumite şi autism atipic, precum şi tulburarea dezintegrativă a copilăriei şi sindromul Rett.
Autismul afectează persoana de-a lungul întregii sale vieţi, dar cu ajutor specializat şi terapie adecvată, unii copii şi adulţi pot duce o viaţă independendentă.
Cercetătorii au căzut de acord: autismul are un dublu determinism :genetic şi de mediu Iniţial. Cel mai mare rol în declanşarea autismului este atribuit genelor, 90 % , iar 10% este responsabilitatea factorilor de mediu. Studii recente, însă, atribuie proporţii aproape egale în declanşarea autismului.
Simptomele sunt ușor sesizabile la un potențial copil cu tulburare de spectru autism, însă este important ca diagnosticarea să fie făcută de un specialist. Când este cazul să mergem la medic? Atunci când observăm la copil că prezintă dificultate de a avea contact vizual, când nu zâmbește, refuză o îmbrăţişare, dar nici nu dorește să îmbrăţişeze, nu înţelege semnificaţia gestului, neparticiparea la jocurile sociale, lipsa de empatie, modele repetitive şi stereotipe de comportament (mersul pe vârfuri, fluturatul mâinilor, alergatul în jurul camerei, rotirea în jurul propiului ax sau al unui corp mobilier şi orice alte acţiuni realizate în mod disfuncţional şi repetitiv), postura neobişnuită a corpului, atracţia faţă de anumite modele, texturi şi mirosuri; poate prezenta probleme ale somnului şi ale alimentaţiei, hiperactivitate, instinctul de conservare e redus – nu reacţionează la răni sau pericole.
Integrarea unui copil cu autism în școlile normale
În cazul copiilor cu autism şcolarizarea este necesară şi posibilă. Ce opțiuni există? Atât școlile normale, de masă, cât și cele speciale. Alegerea se face în funcție de copil: cât de severe sunt simptomele autiste şi vârsta mentală a copilului. Iar aici este foarte important să se înțeleagă faptul că integrarea în şcoală trebuie să aibă punctul de plecare coeficientul de inteligență/vârsta mentală a copilului şi nu vârsta cronologică. Vârsta mentală şi severitatea simptomelor autiste sunt indicatori pe baza cărora se pot face prognoze asupra integrării în şcoală. Cu cât vârsta mentală este mai mare şi simptomele autiste mai uşoare, cu atât şansa integrării este mai mare.
Cum aranjezi camera de studiu a unui copil cu autism?
Dacă prichindelul tău merge la școală, indiferent dacă vorbim despre una normală sau despre o unitate specială, spațiul de studiu, de acasă, este foarte important. Este necesar crearea unui mediu de învățare adaptat organizării senzorio-perceptive. Elimină distragerile vizuale din jurul biroului unde își face temele, dacă nu poți să-i amenajezi o cameră specială.
Iată câteva recomandări:
- Stabilește granițe fizice și vizuale clare cum ar fi pereți sau panouri despărțitoare, ajutându-l să înțeleagă unde începe și unde se sfârșește fiecare arie fizică.
- Zugrăvește pereții într-o culoare neutră.
- Elimină decorurile colorate, ele constituind ”dezordine vizuală” pentru copilul autist;
- Mută aparatele electronice (TV, PC, casetofon, DVD, console) în afara ariei vizuale a copilului în timpul alocat studiului;
- Iluminarea camerei cu lumina naturală;
- Folosește materiale pentru izolație fonică și tratament acustic.
Cum trebuie să comunici cu un copil autist?
Pentru o comunicare eficientă cu un copil autist este necesar să folosești toate formele de comunicare: verbală (prin cuvinte), nonverbală (prin semne legate direct de postură, mişcare, gesturi, mimică, înfăţişare) și paraverbală (prin însuşiri vocale care însoţesc cuvântul, cum ar fi: caracteristicile vocii, intensitatea, ritmul, debitul vorbirii, intonaţia). De aceea, acordă atenție următoarelor aspecte:
- alegerea cu atenţie a cuvintelor (propozițiilor scurte și simple, accentuând prin tonalitate cuvintele cele mai importante);
- chiar dacă aparent copilul copilul nu este atent, completează comunicarea cu expresii faciale corespunzătoare mesajului (zâmbet, tristețe, dezaprobare);
- insistă pe contactul vizual pentru ca mesajul să fie receptat corect;
- când contactul corporal este inconfortabil pentru copil nu insista, decât dacă acesta aduce un beneficiu copilului;
- se recomandă utilizarea și accentuarea aceluiași cuvânt pentru descrierea aceleiași situații;
- când i te adresezi, utilizează frecvent numele lui și folosește persoana a II-a;
- evită folosirea unor metafore, nu le înțelege, mai mult nu sesizează nuanțele, regulile de bază ale unei conversații, nu înțelege semnificația cuvintelor.
► Citește și Ai un copil diagnosticat cu întârziere în dezvoltarea limbajului? Cum îl pregătești pentru școală
Legătura dintre anxietate și procesul de învățare
Pentru a avea rezultate în procesul de învățare, pentru un copil cu note de autism este imperios necesar folosirea unor strategii centrate pe rutină și imitare. Pentru reducerea anxietății copilului în fața unei situații neprevăzute. Se impune:
- învățarea prin imitație a formelor de salut, de politețe;
- numirea de articole de îmbrăcăminte în ordinea îmbrăcării lor sau obiecte în ordinea folosirii lor;
- instrucțiunile vor fi prezentate mereu în aceeași ordine și vor fi însoțite de ilustrarea lor în imagini. Imaginile au rolul de a menține atenția și de a reduce axietatea. Va fi nevoie de mii de fotografii pentru a-l ajuta să generalizeze. Dacă copilului i se prezintă o imagine cu un trandafir și el învață că aceea este o floare, nu va asocia imaginea unei zambile, ghiocel cu noțiunea de floare atunci când le vede.
- învăţarea prin imitație a unui mod acceptabil de a protesta, respinge cerinţe sau activităţi sociale;
- introducerea copilului într-un grup de copii fără probleme de socializare;
- alegerea și păstrarea aceluiași coleg de bancă/masă pe o lungă perioadă de timp.
Atenție! Copilul cu autism are nevoie de foarte multă rutină în tot ceea ce face. El poate da semne de nemulţumire sau poate să se arate perturbat când rutina stabilită este modificată. De exemplu, este deranjat dacă schimbi locul unor obiecte din camera lui sau schimbi traseul cu care este obșnuit în drumul lui spre casă.
- determinarea cu tact și calm a copilului de a adopta comportamente adaptative, în ciuda inițialelor proteste și enervări;
- ignoră atitudinea, cu răbdare continuă până când revine la o atitudine mai înțelegătoare, apoi îl lași să plece (Astfel, va înțelege că un comportament corect este răsplătit).
- împărțirea sarcinilor în unități mici și exersarea acestora, determinându-l treptat să le desfășoare autonom;
- se vor explica și arăta acțiunile, se va face acest lucru un număr de zile până când înțelege cum se face, apoi se vor face toate actiunile.
Datorită unei organizări și structurări senzorio-perceptive aparte poate reacționa exagerat la sunete de intensitate mare, la lumini florescente, gusturi intense, texturi diferite. Se poate speria la atingerea unei texturi, de exemplu catifeaua sau chiar și o piersică. Pericolele reale nu-i provoacă frică, în schimb se sperie de stimuli obișnuiți.
De aceea, se recomandă:
- evitarea folosirii luminii florescente și a sunetelor de intensitate mare în mediul lui;
- învățarea prin repetare a unor texturi și gusturi diferite (putem organiza jocuri gen ”Ghicește ce ai gustat, pipăit!”).
- nereușind să își distribuie atenția se impune învățarea aptitudinilor de atenție, joc, imitație prin activități specifice: activități în grup, activități de ascultare a unor indicații verbale, exerciții pentru concentrarea atenției.
- realizarea de exerciții care să solicite treptat atenția în mod progresiv (la început perioadele trebuie să fie foarte scurte);
- în activitățile de grup poate primi sarcina de a memora imaginile, de a memora anumite cuvinte, chiar de a citi, cunoascută fiind abilitatea spre astfel de activități;
- învățarea de cântece, poezii care să însoțească rutina (”Simţurile” de N. Nasta, „Corpul omenesc” de Elena Eugenia Olţan);
- verbalizarea acțiunilor în ordinea desfășurării lor.
Intervenția terapeuților este esențială pentru copilul diacnosticat cu autism. Specialiștii aplică terapia ABA (Applied Behaviour Analysis – Analiză Comportamentală Aplicată) sau terapia PECS – o terapie a limbajului pe bază de imagini care îi ajută pe copii să recunoască obiecte. Ambele terapii sunt completate de terapie senzorială, logopedie şi kinetoterapie.
Centrele unde părinţii îşi pot duce copiii pentru terapie sunt AITA, „Învingem Autismul“, „ATCA“ şi Centrul „Horia Moţoi“.