Ghid practic de distracție pentru copii și părinți în București

Analizele și controalele medicale necesare la copii: Ghid pentru părinți

0
Analizele și controalele medicale necesare la copii: Ghid pentru părinți
Dacă în primii doi ani de viață, părinții sunt extrem de preocupați de analize și controale medicale în ce-i privește pe micuți, după vârsta de 3 ani lucrurile se cam liniștesc. Ce-i drept, prichindeii trec de perioada “bebelușiei”, sistemul lor imunitar este mult mai puternic, prin urmare adulții ajung cu ei la medic doar când apare vreo urgență. Greșit însă! Societatea Română de Pediatrie recomandă ca, și după vârsta de 3 ani, fiecare copil să facă o vizită anuală pediatrului pentru o evaluare periodică a stării de sănătate.

Organismul are nevoie de investigare biologică periodică. Iar în cazul bebelușilor, toate mămicile sunt extrem de grijulii și merg conștiincios la medicul pediatru. Și e firesc să fie așa. După vârsta de 1 an, controalele medicale se răresc o dată la 6 luni. De la 3 ani, cei mai mulți copii merg la grădiniță și ajung la medic doar când intervin răcelile și celelate afecțiuni asociate intrării în colectivitate. 

Analizele medicale

Cei mai mulți părinți preferă să efectueze investigații medicale copiilor doar în caz de urgenţă, când este o boală asociată, deoarece disconfortul fizic şi psihic resimţit de copil în momentul recoltării este considerat inutil. 

Însă medicii recomandă să efectuaţi periodic copiilor analize medicale, cel puţin o dată pe an în mod voluntar în scop profilactic deoarece există o multitudine de probleme pe care cei mici le pot prezenta fiind asimptomatici (lipsesc simptomele). În același timp, colectivitatea îi expune pe cei mici la o serie de microbi, în special la paraziţi care nu pot fi detectaţi cu ochiul liber. 

Curiozitatea cu privire la starea reală de sănătate a copilului nu trebuie privită drept ipohondrie, ci precauţie, fiind vorba de o serie de deficienţe în dezvoltare care nu pot fi evidenţiate decât prin analize de laborator, cum sunt lipsa de calciu sau cea de fier. Analizele pot viza fie sângele, fie diverse secreţii ale organismului (mucus, saliva, urină, materii fecale). 

Care sunt cele mai obișnuite analize medicale la copii?

Exudatul nazo-faringian constă în recoltarea de secreţii de la nivelul cavităţii nazale şi al faringelui.

Cele mai periculoase bacterii care pot fi identificate la nivelul căilor respiratorii superioare sunt: meningococul (responsabil de apariţia meningitei), Haemophilus influenzae (determină apariţia amigdalitei, a otitei, pneumoniilor), pneumococul, streptococul de grup A şi stafilococul auriu (cauzează infecţii la nivelul căilor respiratorii, dar şi la nivelul pielii şi ţesuturilor moi).

 Coprocultura constă în recoltarea de materii fecale în scopul identificării infecţiilor digestive. “De multe ori, copilul nu prezintă simptome îngrijorătoare însă prezenţa microbilor în scaun poate semnala existenţa unor infecţii bacteriene intestinale Shigella, Salmonella, Escherichia, Klebsiella) reprezentând şi o sursă de infecţie pentru cei din jur” subliniază medicul pediatru Mirela Covăcescu.

 Examenul coproparazitologic are drept scop descoperirea paraziţilor intestinali, prin identificarea ouălor pe care aceştia îi elimină în scaun. Cel mai frecvent întâlnit parazit intestinal la copii este Giardia, urmat de limbrici (Ascaris lumbricoides), oxiuri (Enterobius vermicularis) şi tenia.

Pentru copiii care prezintă semne generale de boală (inapetenţă, eşecul creşterii în înălţime sau greutate, infecţii respiratorii frecvente, întârziere în dezvoltarea neuropsihică şi a achiziţiilor motorii, somnolenţă excesivă sau iritabilitate, diaree, cearcăne, apatie etc.), medicul de familie sau pediatrul poate recomanda hemograma cu formulă leucocitară (anemie sau infecţii), sumar de urină şi urocultură (infecţii urinare), radiografie toracică (pneumonie), examen ORL (acuitatea auditivă).


Vaccinurile

Vaccinurile incluse în programul obligatoriu de imunizare au salvat multe vieţi şi au dus la scăderea considerabilă până la eradicare a unor boli epidemice. Aceste vaccinuri se fac la anumite vârste de risc, începând după prima lună de la naştere, dacă sănătatea copilului permite vaccinarea. În ceea ce priveşte vaccinurile opţionale, se recomandă anual cele antigripale, începând cu vârsta de un an, dar şi altele, în funcţie de riscurile la care este expus micuţul (de exemplu călătorii în Africa).


Controlul oftalmologic

Când trebuie să ajungi cu prichindelul tău într-un cabinet de oftalmologie?

  • prima dată în maternitate (de către medicul neonatolog)
  • al doilea control, la vârsta de 3 luni (poate fi făcut de către medicul de familie)
  • la 1 an, 3 ani, 5 ani (examen efectuat de către medicul oftalmolog)

Copiii prematuri (născuţi înainte de 28 săptămâni de gestaţie), cei care au o greutate la naştere sub 1500 g, cei cu scor APGAR mic („nota mică” la naştere), cei cu suferinţa neurologică neonatala, copiii proveniţi din sarcini gemelare şi multiple, copiii care provin din familii cu probleme oftalmologice (boli congenitale, maladii genetice), fiind predispuşi la afecţiuni oftalmologice, trebuie să fie consultaţi la vârsta de 1 lună. Data controalelor următoare va fi precizata  de medicul examinator 

Dacă în familie există purtători de ochelari permanenţi, cu sau fără istoric de strabism, dacă există cazuri de “ochi leneş” (ambliopie), copilul trebuie examinat la vârste cuprinse între 9-12 luni.

Copiii de vârsta şcolară ar trebui consultaţi în cazul în care părintele observă un aspect neobişnuit sau copilul prezintă  anumite acuze subiective.


Creşterea şi greutatea

Încă de când este bebeluş copilului i se evaluează creşterea în raport cu vârsta şi greutatea. Chair dacă a crescut mai mare, în continuare trebuie să ai grijă la creşterea şi dezvoltarea copilului. 

Evaluarea indicelui de masă corporală la fiecare jumătate de an vă poate orienta cu privire la măsurile pe care le iei față de creşterea copilului. Dacă este prea slăbuţ se recomandă să îl înscrii la cursuri de dans sau de înot, iar dacă este supraponderal, atunci orice sport îi va aduce numai beneficii.


Controlul stomatologic

Cariile dentare la copii evoluează foarte rapid, deoarece smaltul are grosime redusă şi mineralizare scăzută. De aceea, este foarte important ca eventualele probleme să fie diagnosticate şi tratate încă din stadiul incipient, înainte de apariţia complicaţiilor precum infectarea nervului, gangrena, abces dentar, fistula gingivală prin care se elimină infecţia. Toate aceste complicaţii pot fi dureroase, pot afecta dintele permanent care urmează să iasă în locul celui de lapte, iar tratamentul durează mai mult şi poate fi mai neplăcut pentru copil.

Este recomandat să duci copilul la un examen stomatologic de rutină cel puțin de două ori pe an: dentistul trebuie vizitat cu regularitate. Acesta vă va comunica cât de des trebuie să reveniți la control.


Afecțiuni urologice

Infecțiile tractului urinar (ITU) reprezintă motivul cel mai det întâlnit care îi aduce pe părinți cu juniorii lor într-un cabinet de urologie.  În copilărie, aceste infecții sunt cauzate de bacterii care intră în uretra şi ajung la nivelul tractului urinar. Bacteriile care trăiesc în mod normal în intestinul gros şi se găsesc în scaun (fecale) sunt cele mai comune cauze ale infecţiei. Ocazional bacteriile trec din sânge sau sistemul limfatic în tractul urinar şi cauzează infecţia rinichiului sau vezicii urinare. 

În timpul folosiri oliţei, copilul nu-şi şterge bine fundulețul după ce a avut scaun. Bacteria poate pătrunde în uretra şi cauzează ITU. De asemenea, constipaţia sau golirea incompletă a vezicii urinare pot cauza înmulţirea bacteriilor în urină.

Fimozele sunt cele mai des întâlnite afecțiuni urologice în cazul băieților. Fimoza este definită prin îngustarea deschiderii externe a prepuțului.

Există cîteva tipuri de fimoză:

- Fimoza fiziologică

- Fimoza hipertrofică

- Fimoza cicatricială

- Fimoza fiziologică (prepuțul strîmt)  –  aderența prepuțului la gland.

În cazul fimozei hipertrofice e vorba despre un prepuț excesiv și îngroșat, care, asemeni unei „trompe”, depășește extremitatea glandului.

Fimoza cicatricială determină îngustarea prepuțului, ceea ce face  imposibilă expunerea glandului penisului, ca urmare a formării de cicatrice. De obicei, aceasta se formează în urma puseurilor de balanopostită (inflamația glandului penian ) sau decaloctării forțate a glandului și fisurarea prepuțului.  

Afecțiunile se determină de către urolog și, în majoritatea cazurilor, este indicată intervenția chirurgicală.


Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Inapoi sus