Ghid practic de distracție pentru copii și părinți în București

Lectură pentru copii: “În casa bunicilor”, de Ionel Teodoreanu

0
Lectură pentru copii: “În casa bunicilor”, de Ionel Teodoreanu
O poveste pentru suflet de copil... O nouă recomandare semnată de Loredana Caia, profesoară de limba română la Școala Gimnazială ”Octavian Goga” din Cluj-Napoca.

”E TERIBILĂ CASA bunicilor!

Uf! de câte ori trebuie să se ducă la bunici cu părinţii, copiii se uită chiorâş unul laaltul, strâmbă din buze, dau din cap şi sunt ca zmeele descălecate de pe vânturi şi arestate în dulap, cu cozile înfăşurate, sfoara depănată şi zbârnâietoarea mută. Mâinile trebuie să fie curate şi dulci la pipăit, unghiile tăiate, părul pieptănat — dar nu cu mâinile —, hainele periate, ghetele lustruite.

 — Să nu vorbiţi tare şi neîntrebaţi, să nu râdeţi prosteşte, să nu puneţi mâna pe lucruri, să nu v-atingeţi de pisici, să nu faceţi obrăznicii...

 — Atunci ce să facem?

 — Să fiţi cuminţi.

Să nu, să nu, să nu. Asta-i casa bunicilor: zidurile între care nepoţii n-au voie să fie copii. E mai rău decât la biserică. Acolo măcar e lume multă, mare şi cam surdă, iar copiii—printre babe şi moşnegi—sunt ca în pădurea veche: îşi fac semne şi râd pe furiş şi înfundate. Dar bunicii sunt doi, fiecare în câte un fotoliu; părinţii, doi, fiecare pe un scaun; iar copiii, prizonieri între ochelarii bunicilor şi ochii părinţilor”.




Casa bunicilor e fantastică. Aceasta e o afirmaţie cu care suntem cu toţii de acord.  Acolo domneşte ordinea, curăţenia şi respectul. Ori de câte ori copiii pleacă cu părinţii la bunici, aceştia sunt bine instruiţi pentru a nu face tot felul de obrăznicii specifice. Prin urmare, copiii se simt destul de îngrădiți în casa bunicilor, cel puţin câtă vreme părinţii stau cu ochii pe ei. 

Dar oare așa să fie?  Chiar astfel stau lucrurile în casa bunicilor? Sunt chiar atâtea restricții? Puteți afla într-un singur mod: citind.

În cartea sa, În casa bunicilor, Ionel Teodoreanu surprinde într-un mod jucăuș farmecul copilăriei cu toate jocurile, năzbâtiile și peripețiile ei. Casa bunicilor pe care autorul o evocă este casa bunicilor din partea tatălui, Coana Elencu și Cuconu Alecu, doi bunici absolut minunați, nu foarte diferiți de bunicii pe care îi cunoaștem cu toții.

Vă recomand cu tot dragul această carte a lui Teodoreanu. E superbă, ca orice altă carte scrisă de el! Dacă o veți căuta, cu siguranță o veți găsi... în casa bunicilor.

Lectură plăcută!

Loredana Caia


Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Inapoi sus